Tower House

Cerinte: Convertirea spatiului intr-unul de locuit pentru o familie cu 4 membrii in stil modern.

Amenajarea este realizată pentru o familie de 4 persoane (soț – soție cu 2 copii, fată și băiat). Soțul este în vârstă de 45 ani, soția de 40, iar copii de 16 (fata) respectiv de 18 (băiatul). Aceștia au o viață socială activă și le face mare plăcere să aibă în vizită musafiri, preferând viaţa agitată de la oraş în detrimentul liniştii unei case dintr-o zonă rurală, retrasă.

Serviciul şi relaţiile sociale nu le permit îndepărtarea de oraş. Aşadar dorindu-şi o locuinţă specială, au hotărât să se mute într-o locuinţă aproape de „buricul târgului”, o locuinţă „la înălţime” care deşi este aproape de centrul oraşului, nu are de-a face cu aglomeraţia sa. Deasemenea nu se vor confrunta niciodată cu problemele care se pot isca de-a lungul traiului la bloc (vecini neînțelegători, dificili; zgomote cauzate de vecini etc). ideea transformării acestui turn în locuinţă a venit odată cu dorinţa de a privi oraşul de sus ca dintr-un zgârie nori din New York. Această poziţie însoţită de o panoramă superbă, pe timp de noapte mai ales, creează un sentiment de suveranitate, care vine odată cu aspectul clădirii ce se impune prin formă şi dimensiuni, mai ales că este una dintre cele mai înalte clădiri din Timişoara.

Din aceste motive s-a dorit realizarea unei locuinţe în partea de sus a clădirii, piciorul turnului adăpostind doar scările de urgenţă şi casa liftului, care este mijlocul de transport între locuinţa şi sol. Există 2 lifturi: cel mai mic de 1,3m x 1,6m care urcă până la etajul principal şi este menit transportului uzual, zilnic – de persoane, şi unul mai mare de 2m x 2m care urcă doar până la nivelul tehnic şi este destinat transportului de lucruri mai grele cum ar fi mobilier, sau lucruri mai voluminoase

Acest proiect urmăreşte ca turnul de apă să-și schimbe valoarea potențială și simbolică, cu una reală și necesară, așadar să conserve și să păstreze clădirea ca monument arhitectonic astfel realizându-se lucrări de restaurare la exteriorul clădirii căutându-se un aspect cât mai aproape de cel inițial, lucrări de împărțire a spațiului interior astfel încât el să capete funcția unei locuințe (deoarece orice clădire locuită și folosită se păstrează mai bine) și nu în ultimul rând amenajarea spațiilor rezultate într-un stil contemporan ce va contrasta dar va pune în evidență aspectul clădirii tocmai pentru a fi ușor de observat intervenția realizată.

După împărţirea pe nivele a spaţiului am atribuit fiecărui nivel un set de încăperi cu diferite funcţiuni; astfel s-au creat cele 6 nivele. Primul adăposteşte camera tehnică, al doilea biroul şi camera de film şi jocuri (aceste 2 nivele nu au lumina naturală), al treilea este nivelul principal cu bucătăria, sufrageria şi camera de zi, al patrulea este nivelul copiilor cu 2 camere (câte una pentru fiecare copil), al cincilea nivel este destinat părinţilor (cu dormitor şi dressing) iar ultimul nivel este un observator cu o panoramă de 360 grade asupra oraşului. Pe fiecare nivel (exceptând nivelul cu spaţiul tehnic şi cel panoramic) există câte o baie în stilul camerelor pe care le deserveşte.

Împărţirea camerelor pe fiecare nivel este făcută atât cu pereţi curbi dar şi drepţi. Mobilierul este realizat astfel încât să îmbrace forma pereţilor, având o linie simplă, dreapta pe verticală. Am păstrat caracterul deosebit al cădirii, punând în evidență curbura astfel încât împărțirea interiorului pe fiecare nivel dar și mobilierul au atât linii curbe dar și linii drepte pentru contrast și echilibru între forme.

Stilul amenajării este unul funcțional-contemporan cu accente minimaliste, astfel că spaţiile sunt aerisite, curate dar și funcţionale.

Mobilierul încearcă să se muleze pe caracterul clădirii, fiind simplu cu linii drepte, inspirat din minimalism. Materialele folosite pentru mobilier sunt: lemnul, mdf şi plastic, iar mânerele sunt realizate pe comanda din inox şi sunt folosite în toată amenajarea (bucătărie, băi , camere).

Ca şi paletă de culori de bază am optat pentru culori neutre (maro, alb, gri, negru) urmând ca pe fiecare nivel să folosesc o culoare de accent: pentru nivelul – „subsol” → galben, pentru nivelul principal → nuanţe de albastru, pentru nivelul copiilor am folosit verde-albăstrui pentru camera baiatului și roz pentru camera fetei, iar pentru nivelul părinţilor → violet.

ETAJUL PRINCIPAL

Acest etaj adăposteşte camera de zi, bucătăria şi barul care este şi loc de luat masa dimineaţa, sufrageria formală şi o baie de servici cu duș. Deasemenea, pentru că este etajul la care opreşte liftul, are şi un hol de primire grandios cu tavan înalt ce adăposteşte scările de acces la nivelul superior şi, puţin mai ascuns, pentru cel inferior.

Pentru etajul principal am folosit nuanțe pământii, alb și accente metalice (auriu, argintiu, cupru), atmosfera dorindu-se a fi una caldă, relaxată dar sofisticată, elegantă și modernă, urbană. Albul este prezent atât la pereţi cât şi la mobilier fiind perceput ca expresie a purităţii, curăţeniei şi limpezimii, dar recunoscută şi ca luxoasă. Încăperile monocromatice (unde predomină nuanţele aceleiaşi culori) sunt pline de stil, ele fiind plăcute şi pentru ochi. Am hotărât așadar să folosesc o paletă restrânsă de culori, mizând pe căldura marourilor și a texturii de lemn, întreg nivelul fiind acoperit cu parchet. Pentru a păstra stilul stilul modern contemporan am folosit forme simple inspirate din stilul minimalist, dar și forme curbe (corpurile de iluminat sferice și mobilierul) care îmbracă forma clădirii la interior; deasemenea pentru modernitate am apelat la nonculoarea alb. Tapetul cu vedere asupra orașului New York din fața barului și corpurile de iluminat de la bar au un stil modern industrial, iar accentele de argintiu, auriu și cupru (la fel ca și corpurile de iluminat sferice din sârmă de cupru) aduc o notă de eleganța, de sofisticat.

Holul de intrare

Holul se deschide formând un fel de terasă deasupra etajului principal. Astfel se creează un spaţiu frumos, grandios la intrarea în locuinţă. Am ales să pun în evidenţă intrarea şi deschiderea către nivelul copiilor prin amplasarea a mai multe corpuri de iluminat ca nişte gheme din sârmă de cupru (cuprul regăsindu-se în partea elegantă a amenajării ca şi în sufragerie) atârnate la diferite înălţimi. Această soluţie este varianta modernă a candelabrului de cristal, luxos din casele cu tavane înalte. Holul deschis care te primeşte imediat de la intrare cu aceste corpuri de iluminat sculpturale fac ca oaspeţii să fie întâmpinaţi de un spaţiu luxos, grandios, poate chiar opulent (prin dimensiuni, grandiozitatea scărilor, sclipirea balustradelor de sticlă şi impactul pereţilor albi) dar totodată modern şi minimalist.

Sufrageria

Pentru că este folosită de cele mai multe ori pentru cinele formale, cu familia sau alți invitați, sufrageria este cea mai elegantă încăpere din locuință; este un loc elegant, sofisticat dar totodată și modern. Aici dispare complet influența stilului industrial, intervenind ușor cel clasic. Parchetul se întinde și în sufragerie pentru a crea senzația de unitate a spațiilor deși această încăpere este închisă. Am folosit o masă de formă rotundă deoarece este cel mai încăpător tip de masă ca număr de persoane. Astfel masa de 160 cm diametru este potrivită pentru șase persoane iar în mijloc se pot pune aranjamente florale sau platouri cu mâncare, fiecare invitat la masă ajungând la ele (spre deosebire de mesele dreptunghiulare).

În spatele dulapului pentru veselă am aplicat o pânză pictată. Aceasta ţine locul unui tablou, fiind aplicată pe peretele curb ca şi tapetul şi devenind centru de interes. Dulapul păstrează caracterul mobilierului din bucătărie, lăsând senzaţia că bucătăria se continuă şi în sufragerie (din nou apare senzaţia de unitate).

Ca şi paletă de culori, am folosit pe lângă alb, gri şi negru, o nuanţă de cupru. Aceasta se regăseşte la picioarele mesei şi la corpurile de iluminat. Perdeaua încearcă şi ea să se apropie de o nuanţă de cupru.

Camera de zi

Această încăpere este deschisă comunicând cu holul, barul şi bucătăria, astfel că cele trei spaţii se leagă nu doar prin faptul că sunt deschise una spre cealaltă ci şi prin gama de culori şi curbura mobilierului. Întreg etajul este acoperit cu parchet astfel că leagă încăperile între ele vizual. În partea camerei de zi podeaua este coborâtă cu 15 cm pentru a se delimita spaţiul dar şi pentru a crea o senzaţie de confort.

Această cameră este destinată relaxării şi primirii oaspeţilor şi conţine o canapea curbă de dimensiuni mari cu dulăpior pentru telecomandă, două măsuţe de cafea de înălţimi diferite ce se pot depozita una sub alta, şi un şemineu realizat special pentru peretele curb, pe care este amplasat, incluzând o mică bibliotecă din lemn, deasupra şemineuluif iind amplasat televizorul. Între camera de zi şi spaţiul de relaxare care conţine un şezlong (LC4) realizat de Corbusier se află o bibliotecă suspendată în partea de sus care ia locul unui paravan, a unui perete despărţitor ce face mai puţin vizibilă ușa de la baie. Pe peretele din spatele canapelei se află un tapet cu vedere asupra oraşului New York seara. Tapetul este amplasat în aşa fel încât să lege cele patru geamuri.

Ca şi gama cromatică, în afara culorilor neutre (alb, gru, negru, maro) am folosit nuanțe de bej și nuanțe de albastru (bleumarin) ca accent.

Barul

Barul este defapt o prelungire a mobilierului bucătăriei, fiind relizat în acelaşi stil şi finisaj. Chiuveta a fost astfel amplasată încât să poată fi folosită atât de la bucătărie cât şi de la bar.

Zona barului este delimitată pe tavan prin coborârea acestuia 10 cm şi zugrăvirea sa în alb (restul tavanului este bej). Deasemenea delimitarea se face şi pe peretele din fata dar şi din spatele barului. În faţă sa se află un tapet reprezentând o vedere asupra New Yorkului ziua, iar în spate peretele este placat cu lemn pe lăţimea mozaicului și a mobilierului suspendat de la bucătărie.

Scaunele de la bar sunt tapiţate cu un material bleumarin simplu, iar spătarul cu un material bleumarin cu dungi fine albe (pare a fi modelul supradimensionat al unui material de costum bărbătesc) folosit şi la scaunul lui Corbusier din zona de relaxare. Corpurile de iluminat, împreună cu tapetul dau o notă de urban zonei de bar. Barul serveşte atât ca loc de servire a invitaţilor cu băuturi, cât şi ca loc de luat micul dejun sau o gustare. Este echipat complet în interior, cu spaţii de depozitare, maşina de spălat vase, frigider.

Bucătăria

Această încăpere se află între bar şi sufragerie. Se remarcă prin simplitate şi finisaje ce dau o notă luxoasă camerei (mozaicul, finisajul mobilierului). Mobilierul este foarte simplu şi ascunde toate utilitățile unei bucătarii. La vedere sunt doar cuptoarele şi plitele pentru gătit, dar şi chiuveta care are o formă deosebită. Mobilierul de bucătărie are un finisaj lucios şi este de culoare albă. Pereţii de deasupra blatului şi până la mobilierul suspendat sunt acoperiţi cu mozaic auriu. Iluminatul este realizat în puncte strategice deasupra blatului de lucru, existând deasemenea şi o lumină globală în centrul camerei. Bucătăria este echipată cu toate cele necesare: 2 plite pe inducție, un grătar electric, toate trei de la Vario, cuptor, cuptor cu microunde, hotă, mașină de spălat vase, frigider.

Baia

Această baie este cea mai mică, fiind baia de servici. Totuşi am hotărât să încorporez şi o cabină de duș deoarece m-am gândit la atunci când vor avea mulţi musafiri ce vor fi nevoiți să doarmă în camera de zi. Păstrează gama cromatică a etajului, mozaicul având în componenţă culoarea bleumarin. Are o notă de elegantă datorată corpurilor de iluminat (asemănătoare celor din sufragerie, care este cea mai elegantă încăpere din locuinţa), dar şi duşului (ce are o formă clasică). Gresia are aceeaşi culoare ca şi parchetul, senzaţia de unitar păstrându-se. Pe peretele cu toaleta şi duşul am relizat un loc de şezut care încastrează toaleta, acoperit cu faianţă şi mozaic.

ETAJUL DORMITORULUI

Penultimul nivel este destinat exclusiv părinţilor. Acesta se împarte în dormitor, dressing şi baie.

Datorită împărţirii nivelului în spaţii aproape numai cu pereţi curbi, am încercat să folosesc mobilier cât mai simplu, care să îmbrace forma pereţilor sau pe linii drepte în cazul patului, care completează linia pereţilor drepţi de la baie şi dressing şi contrastează curbura celorlalţi.

În ceea ce privește paleta de culori am avut ca inspirație mozaicul de accent folosit în baia dormitorului. Aceste culori au fost folosite pe întregul nivel, pentru a obţine legătura între încăperi, pentru ca atunci când le parcurgem să avem senzaţia unităţii şi continuităţii spaţiale. Am ales o paletă de culori neutre, majoritatea pământii (maro, crem, griuri colorate, gri, alb şi negru) iar ca și culoare de accent am folosit violetul, aceasta fiind o culoare secundară este ceva mai îndrăzneaţă, extravagantă. Culorile de pe partea albastră a spectrului sunt cunoscute drept culori reci şi includ albastrul, violetul şi verdele. Aceste culori sunt deseori descrise drept calme . Violetul poartă unele dintre calităţile roșului (această culoare măreşte presiunea arterială, accelerează bătăile inimii şi inspiră energie, intimitate, pasiune, sexualitate) şi ale albastrului (care este culoarea cea mai relaxanta), deopotrivă, cu tendinţa spre unificarea impulsurilor.

Etajul dormitorului este poate cel mai relaxant etaj, griul şi negrul fiind aproape inexistente (lipsesc în baie şi dressing). Totuşi acestea se regăsesc şi, împreună cu albul şi nuanţele de maro, fac legătura cu cealaltă parte a casei.

Am ales să folosesc aceeaşi paletă de culori în toate cele trei spaţii ale etajului dedicat exclusiv cuplului parental pentru a crea sentimentul de spaţiu deschis, de unitate, sentimentul că şi dressingul şi baia aparţin dormitorului.

Baia

În principiu într-o baie mare totul este permis. Nu există reguli pentru un anumit tip se mobilier, pentru un anumit design al obiectelor sanitare sau pentru combinaţiile de culori. Paleta de culori a fost oarecum inspirată de mozaicul de accent prezent pe pereţii falşi de sub geamuri pe care am amplasat obiectele sanitare în stânga şi vâna în dreapta. Pe celalat perete am amplasat chiuvetele (fig.1) – câte una pentru fiecare din părinţi, duşul şi dulapul pentru prosoape, creme, loţiuni etc. Pe acest perete am folosit tot mozaic pentru că aveam nevoie de plăci ceramice în spatelechiuvetelor şi la duş deoarece curbura peretelui nu acceptă alt fel de format fără a fi rigidizată, fragmentată, aici însă mozaicul nu mai conţine violet, ci doar nuanţe de maro. Mozaicul este unul cu totul deosebit, realizat din sticlă. Pereţii falşi au fost creaţi în primul rând pentru a ascunde ţevile de apă şi scurgere, devenind în final nişte elemente de accent fiind decoraţi cu mozaicul cu violet, obiectele sanitare fiind plasate pe aceştia se creează un contrast frumos între albul de porţelan al acestora şi culorile de violet. În stânga chiuvetelor am creat un dulap pe forma peretelui curb, în care se integrează blatul de la chiuvete. În dreapta chiuvetelor este amplasat duşul, care este dedicat spaţiului. Uşile de sticlă iau forma curbată a peretelui, iar pe jos, pentru delimitarea spaţiului, regăsim mozaicul de accent cu violet. Pe peretele cu uşa am pus faianţă albă pentru a nu ieşi în evidenţă, deoarece acel perete este alb, iar în stânga pe lăţimea blatului de la chiuveta am închis cabina de dus cu o placă de inox. Pe peretele curbat am amplasat bateria specială pentru duş cu suport minimalist şi spaţiu special pentru geluri de duş. Gresia a fost aleasă astfel încât să aibă aceeaşi culoare cu parchetul din dressing şi dormitor pentru senzaţia de continuitate, de unitate a spaţiului.

Dressingul

Dressingul este un spaţiu destinat despozitarii obiectelor vestimentare, dar şi un loc în care ne pregătim, ne îmbrăcăm, ne aranjăm. Din aceste motive această încăpere comunică şi cu dormitorul şi cu baia, dar şi pentru senzaţia de unitate şi de spaţiu deschis.

Dressingul este împărţit virtual în două – în partea bărbatului şi partea femeii. Axul de împărţire este fotoliul şi rafturile pentru pantofi care sunt destinate a fi folosite de ambii parteneri. Rafturile pentru pantofi despart şifonierul în două, câte unul pentru fiecare. La fel şi fotoliul pe care te poţi aşeza şi privi spre rafturile de pantofi pentru a te hotărî cu ce te încalţi şi chiar pentru a te încălţa, împarte spaţiul de pe peretele cu geamuri în două. În partea dreaptă a fotoliului, spre dormitor se afla o comodă de machiaj, cu oglinda încorporată, exact sub geam, cu sertare în stânga şi dreapta pentru bijuterii şi produse de machiaj iar pentru şezut are un taburet pătrat ce poate fi ascuns sub comodă pentru a mări spaţiul de circulaţie, iar în partea stângă o comodă cu sertare, care poate fi folosită de ambele persoane, potrivită pentru lenjerie, şosete, costume de baie etc.

Mobilierul ia forma pereţilor curbi, uşile sertarelor fiind relizate din lemn curbat iar ale şifonierelor din plexiglas alb curbat. Culorile sunt cele regăsite şi în baie şi dormitor; mai exact peretele de dedesubtul geamurilor este zugrăvit cu aceeaşi nuanţă de bej care s-a folosit în dormitor. Parchetul este din nou la fel ca cel din dormitor, iar mobilierul este realizat tot din două culori (alb şi maro – acelaşi finisaj) la fel ca în baie şi dormitor. Peretele din spatele şifonierelor şi a raftului pentru pantofi este zugrăvit în aceeaşi nuanţă de violet cum este şi pe partea cealaltă, vizibilă în dormitor. Pentru a regăsi această culoare şi la alt obiect, fiind şi un element de separare a spaţiului am tapiţat fotoliul într-o stofă violet, iar taburetul de la comodă de machiaj este şi el tapiţat în materialul de accent,în dungi, regăsit în covertura patului şi perne.

Dormitorul

Dormitorul este simplu şi relaxat, foarte aerisit. Nu am dorit încărcarea sa cu mobilier în primul rând pentru că are un dressing iar în al doilea rând pentru a pune în evidenţă elementelor arhitecturale (pereţii). Am optat pentru o paletă de culori pământii pentru un aspect relaxat, degajat şi confortabil.

Patul este elementul central în dormitor. Este mare şi impunător, mulat după forma peretelui, dar cu forme simple; acesta pare că pluteşte deoarece baza, partea de susţinere este retrasă în interior cu 30 cm nefiind vizibilă de la nivelul ochiului. În partea dreaptă a patului este plasat şemineul contemporan “FilioFocus” de

la Focus – şemineu în stil japonez. Fotoliul Olivier este amplasat în partea stângă a patului şi este destinat pentru a fi folosit în scopul relaxării, citirii unei cărţi, reviste, ziar sau a privitului la televizor. Este foarte comod, fiind prevăzut cu un taburet pentru picioare, fiind mai indicat pentru relaxare decât patul care invita la somn. Corpurile de iluminat au fost alese în stil contemporan. Tot ce aveam nevoie în dormitor erau 2 aplice pentru pat deasupra noptierelor şi o lustră lângă fotoliul pentru citit. Pentru a lega cele două spaţii corpurile de iluminat au fost alese din aceeaşi colecţie şi anume colecţia Deluxe de la firma Muranodue.

Şi în dormitor ca şi în baie şi dressing avem aceeaşi paletă de culori (alb, negru, gri, maro – ca bază, ce se regăseşte în toată casa, şi violet ca şi culoare de accent). Pereţii circulari din centrul etajului au nuanţe de violet, cel din interior fiind mai deschis, lila, iar cel din exterior mai închis. Peretele de sub geamuri este zugrăvit cu bej, culoarea continuându-se şi în dressing. Am ales să pun un televizor în dormitor deoarece acest etaj fiind destinat exclusiv părinţilor nu este doar un loc pentru dormit ci şi un loc de relaxare, de refugiu. Un alt criteriu decisiv a fost distantă faţă de camera de zi.

ETAJUL – SUBSOL

Acest etaj a fost denumit generic „etajul – subsol” deoarece se află dedesubtul etajului principal – la care se face intrarea şi nu are ferestre, nu capătă lumina naturală.

La acest nivel se află camera de film şi jocuri, biroul şi o baie. Accesul se poate face pe scări sau cu liftul de la nivelul principal. Ca şi paleta cromatică pe acest nivel, în afară de culorile de bază folosite în amenajare (alb, gri, negru, maro) am folosit nuanţe de galben şi ocru. Nuanţele de galben sunt calde şi “primitoare”, dar atrag mai puternic atenţia. Galbenul conferă o stare de bine, înveseleşte; este culoarea aspiraţiilor, a dorinţei de fericire, a autorealizării fiind recomandat mai ales în zonele slab iluminate cum sunt holurile.

Galbenul şi auriul sunt o alegere bună pentru birou. Am încercat ca acest etaj să aibă un plan cât mai deschis, în primul rând pentru că este un spațiu de joacă, relaxare, un spațiu pentru petreceri, dar în același timp pentru că nu beneficiază de lumină naturală. Deoarece acest nivel găzduiește însă biroul am dorit ca acesta să fie izolat de spațiul de joacă, film.

Biroul

Este o încăpere destinată părinţilor pentru atunci când au de lucru acasă. Fiecare dintre părinţi are biroul său. Din nou, ca şi la dormitor (dressing), camera este împărţită simetric în două prin canapeaua extensibilă (Luna – model folosit şi în camerele copiilor). Mobilierul este croit în jurul canapelei care este parcă inclusă în mobilier. Am ales să plasez tot mobilierul pe peretele înclinat pentru a pune în evidență peretele neînclinat, dar cu o curbură mai mare, prin iluminat. Mobilierul fiind plasat așadar doar pe un perete și anume pe cel înclinat, lasă impresia de spaţiu aerisit. Biblioteca cu cărți se află și ea în birou; am ales să o plasez în partea superioară birourilor pentru a da senzația de spațiu camerei și totodată pentru a folosi acel spațiu. Deoarece biblioteca este în interior față de birouri datorită înclinației peretelui face ca încăperea să pară mai aerisită. La bibliotecă se poate ajunge pe o scară care se sprijină pe o șină special creată. Această încăpere poate deveni camera de oaspeți deoarece are integrată ocanapea extensibilă.

Baia

Baia de la acest nivel are o formă asemănătoare cu cea de la nivelul copiilor dar cu dimensiuni mai mici. Are o chiuvetă cu oglinda – acest perete semănând foarte mult cu cel din baia părinţilor, toaletă, bideu şi vana. Mozaicul din jurul cadei cuprinde paleta de culori folosită pe nivel şi are ca accent pe langă galben, culoarea verde.

Camera de film şi jocuri

Această încăpere ţine locul unei camere de zi mai puţin formale pentru membrii familiei dar şi prietenii apropiaţi. Este un loc de relaxare, cu o canapea foarte mare, unde se poate viziona un film, sau se pot juca jocuri pe televizor; deasemenea camera include o masă de biliard cu un minibar în apropiere (dotat cu frigider pentru băuturi).

Lângă baie s-a creat un spaţiu de depozitare perfect pentru articolele sezoniere cum ar fi: schiuri, lucruri pentru ieşit la iarbă verde etc.

ETAJUL COPIILOR

Acest etaj este destinat exclusiv copiilor, dar este şi spaţiu de trecere pentru părinţi către etajul destinat lor. Aşadar adăposteşte cele două camere ale copiilor, baia şi scările de acces către dormitor.

Accesul la camerele copiilor se face printr-un hol mare, grandios ce adăposteşte undeva în centrul său scările ce duc în dormitorul părinţilor, scări în spirală, un element arhitectural – sculptural pentru holul deschis. Camerele copiilor sunt construite în oglindă fiind aproximativ la fel de mari şi amenajate aproape la fel. Camerele au aproximativ 30mp. Acestea deservesc drept dormitor, birou dar şi de loc pentru primit oaspeţii din când în când, unor adolescenţi de 16 ani (fata – elevă în clasa a 10-a), respectiv 18 ani (băiatul – elev în clasa a 12-a). Ambele camere sunt amenajate după aceeaşi schemă: biblioteca pe peretele dinspre baie, patul sub geam şi lângă bibliotecă, în faţa acestuia pe peretele cu uşa, care este tapetat, se afla televizorul, iar biroul este amplasat sub geamul din colţul îngust în aşa fel încât să primească lumina din partea stângă. Patul este amplasat sub geam pentru a primi dimineaţa lumina şi pentru a putea privi stelele seara. Patul este defapt o canapea extensibilă sub forma unui semicerc, numită Moon Sleep Sofa. Este perfectă pentru o astfel de cameră deoarece atunci când copii au musafiri patul poate servi drept canapea iar seara se poate transforma în pat de 2m x2m. Setul de măsuţe de servire este inspirat din setul lui Marcel Breuer, realizat în anul 1925 în stilul Bauhaus pe trei dimensiuni se poate folosi şi ca scaune şi ca măsuţe pentru când copii au musafiri.

Biblioteca se întinde pe tot peretele dinspre baie, în ea fiind încastrat şi şifonierul cu 4 sertare imense şi un dulap pentru umeraşe. Singura diferenţă între camere în afară de paleta cromatică este zona de lucru şi anume biroul. Acestea sunt diferite deoarece trebuiau aşezate în aşa fel încât să primească lumina din partea stângă.

Baia

Baia copiior este amplasată între camerele lor. Accesul se face dinspre hol. Încăperea are o formă aproape trapezoidala astfel încât muchiile paralele sunt curbe. Mobilierul este realizat din lemn tratat pentru umezeală. Ca şi în celelalte încăperi mobilierul îmbraca forma curbă a peretelui dar şi peretele drept din partea stângă. Aflându-se între cele două camere, face legătura între ele, fiind o încăpere folosită de ambii copii; aşadar culorile folosite sunt culorile de bază pentru că trebuie să lege cele două încăperi vecine, dar să şi fie pe placul celor doi.

Stilul predominant al băii este cel minimalist care se regăseşte în formă mobilierului şi a obiectelor sanitare. Lipsa culorilor este deasemenea o caracteristică a minimalismului. Lavoarul şi toaletă se afla pe peretele din dreapta și au o formă circulară. Mobilierul este special creat pentru a încorpora toaleta astfel încât lângă aceasta se află un spaţiu pentru şezut. Dulapul din partea dreaptă a lavoarului ascunde coşul de rufe, iar în partea stângă avem dulapuri şi sertare pentru prosoape, produse cosmetice etc.

Vana are şi ea o formă cilindrică, iar mobilierul ce o înconjoară este special „croit” în jurul cadei. Toate obiectele sanitare sunt de culoare albă. Ca şi paletă cromatică am folosit paleta de culori neutre folosite ca şi culori de legătură în restul locuinţa (gri, negru, alb şi maro). Încăperile monocromatice (unde predomina nuanţele aceleiaşi culori) sunt pline de stil, ele fiind plăcute şi pentru ochi. Podeaua de gresie este de aceeaşi culoare ca şi parchetul de pe restul nivelului şi anume maro închis. Peretele din spatele cadei este tapetat cu faianţă gri de dimensiuni mici d 5x5cm. Acelaşi tip de faianţă este aplicat şi în spatele lavoarului dar altă nuanţa. Aici am dorit ca plăcile ceramice să nu iasă în evidenţă aşadar am zugrăvit restul peretelui în aceeaşi nuanţă de gri.

Oglinda rotundă contrastează ca formă cu mobilierul, dar se regăseşte în formă obiectelor sanitare. Tapetul cu vedere asupra New York-ului este aplicat pe peretele din stânga uşii. Acesta este un tapet special pentru baie, rezistent la umezeală și reprezintă elementul de urban, de tineresc deoarece baia este destinată celor doi copii adolescenţi şi reprezintă un oraş mare, activ, plin de viaţă, capitala culturală a lumii, dar cel mai important, un oraş în care oamenii merg pentru a-şi face un rost în viaţă, pentru a-şi face carieră.

Camera fetei

Pentru camera fetei am folosit ca şi accent tonuri calde de roz şi roşu, culori în general îndrăgite de sexul feminin dar mai ales de fetiţe şi adolescente. Rozul creează o atmosferă proaspătă şi fină. Ca şi efect psihologic rozul este o culoare liniştitoare şi confortabilă. În cele mai multe ţări, culoarea roz este văzută ca şi culoarea femeii şi este foarte des asociată cu tot ce ţine de fetiţe. Unele nuanţe de roz au o dulceaţă şi o prospeţime în ele ce pot fi asociate cu dulciurile. Pe peretele de accent am folosit tapet cu imprimeu de material textil alb-negru numit în franceză „pepit”, fiind folosit la început la haine feminine, iar mai apoi şi la bărbaţi, dar rămânând ca un simbol feminin. În camera fetei, biroul este mai curbat, iar în faţa lui avem o altă bibliotecă cu încă un dulap pentru umeraşe, încastrat, pe principiul că fetele au nevoie de mai mult loc pentru haine.

Camera băiatului

Pentru camera băiatului am folosit ca accent un verde-albăstrui, culoarea denumită generic „verde-doctor”, deoarece verdele şi albastrul sunt culorile cele mai relaxante şi sunt plăcute de bărbaţi, îndulcit cu nuanţe de maro. Pe peretele de accent (cel cu televizorul) am aplicat un tapet în dungi, dun gile fiind un model masculin, cu culorile de accent: verde-albăstrui, alb şi maro.